Nu e voie cu pufuleți!!!

Ajung grăbită la meci, la grădina de vara, trăgând după mine inamicul- o pungă mare de pufuleți românești, când un tip îmbrăcat în alb mă opreste la poartă și îmi mărturisește cuvintele magice: Continue reading Nu e voie cu pufuleți!!!

Advertisements

Scene urbane (I)

    Tânărul cu căști pe ureche, acest splendid exemplar al mutismului selectiv, îl întâlnesc mai nou oriunde mă duc. Ultima dată ne intersectam la raionul de carne, la Auchan. Un tip obez, plin cu coșuri, haine ponosite și un grozav simț al infatuării atunci când se mai Continue reading Scene urbane (I)

Jazz, om și mulțime

Era pe la începutul anului 2012,când am început să bat ritmurile de jazz, și să-mi și placă. Pianistă fiind, îmi era foarte ușor să înțeleg, nu neapărat să am și răbdare. Dar când l-am auzit pe Avishai Cohen pentru prima dată, și nu doar superficial, ci și având starea potrivită, reușind să trec de primele 15 minute cele mai dificile, m-am îndrăgostit pe loc pentru a 2-a oară.

Continue reading Jazz, om și mulțime

Ideologia de gen, predată cu patos de o profesoară

Prima dată când am auzit de ideea constructelor sociale la fete și băieți a fost la facultatea de Psihologie, când una dintre profesoarele cu cea mai puternică voce ne vorbea despre inducția aceasta oarecum neprielnică a comportamentului presetat : Continue reading Ideologia de gen, predată cu patos de o profesoară

Noaptea Țăranului Român- prezență vie !

Nu, nu e titlu peiorativ. Nu e ceva care va lua peste picior ”țăranii” din România actuală.

Cumva, ar fi ușor de înțeles. De ce când spui ȚĂRAN- îți trece prin cap ce-i mai rău.

Pentru că țăranul a devenit peste noapte civilizat. În loc să  facă ce știa mai bine, să trăiască, să evolueze în ritmul său, frumos și armonios, fără să (se) strice, s-a făcut peste noapte european. ”De-acum nu mai cântați pe țăran cu plete lungi și cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul.” (din Caragiale) Continue reading Noaptea Țăranului Român- prezență vie !

Bunicii mei, ai noștri.

piata-batranica
Eu n-am avut bunici la țară, și nici măcar bunici adevărați, bătrâni, cărunți și plini de înțelepciune, cu excepția uneia singure, dar care trăia la oraș, și pe care am pierdut-o.
De aceea, merg cu atât de mult drag la piață, fiindcă nicăieri nu văd atâta VIAȚĂ ca la bătrânii care vând leuștean și leurdă.  Nici măcar la un corporatist animat în fotografiile de pe feisbuc. Viața care stă în bătrânii aceștia de la țară e energia pământului și a naturii, și mai ales a interacțiunii lor cu acestea.

Continue reading Bunicii mei, ai noștri.

Cu foamea-n suflet vs. cu foamea-n stomac. Chiriașii ăștia !

Vii obosit de la muncă, acasă. Ești epuizat, dedicat în 2-3 proiecte și alte activități făcătoare de bine, însă în câteva zile trebuie să te muți. Proprietarul decide să vândă. Sau mai rău, să închirieze muncitorillor, pentru și mai mulți bani. Pornești calculatorul în sictir și deschizi publitimu, romimo, olx, imobiliare.ro, homezz, și îți dai tot concursul în căutări specializate pe google: cuvintele cheie nu sunt o problemă, în fond, cu asta ai crescut.

Continue reading Cu foamea-n suflet vs. cu foamea-n stomac. Chiriașii ăștia !