Relații ciudate și tulburări de personalitate timpurii într-un auxiliar de școală

Featured

61745566_72448000

Manual sau auxiliar, întrebarea și disputa nu ar trebui să fie despre accesibilitatea lui, ci mai ales despre faptul că acest tip de manual auxiliar există.

Să vedem în continuare ce putem extrage din text, și de ce acesta reflectă foarte bine vremurile moderne pe care le trăim.

Încă din prima propoziție, remarcăm faptul că Bogdan este capabil să meargă singur la cumpărături, să-și cumpere încălțăminte, la aceeași vârstă la care unii dintre noi, majoritatea, am fi mers, odinioară , însoțiți de părinți. Din fericire băiatul salută. El spune SALUT!, în semn de tovărășie evidentă cu vânzătoarea. Remarcăm în cele ce urmează răspunsul vânzătoarei: Continue reading

Advertisements

OKAZIE: Oameni de Unică Folosință

Featured

Oameni de unica folosinta

a face in the crowd, Danny Santos Photography.

Încep să-mi placă oamenii de unică folosință.

Nu-s prea implicați să fugă de tine, și nici tu prea apropiat, ca să te mai afecteze gesturile lor.

Mai știu cîțiva aici, foști prieteni foarte apropiați, care au început să savureze același tip de relații.

Fiindcă la oamenii de unică folosință nu ai așteptări. NU ești așteptat și ei nu TE așteaptă.

Ei nici măcar nu știu cine ești, poți fi oricine. Poți fi totul pentru un moment, și nimic în clipa următoare. Dar despre asta nimeni nu știe. Nu ai cum să știi, atât timp cât te trezești dintr-o dată în viitor, și-ți vezi mai departe liniștit de viață, rămas cu parfumul întâlnirii acelui tip de om: de unică folosință.

Continue reading

Empatia de consum, forma expresivă a absorbantului de negativism. RUN! (I)

Featured

empatieeCând cineva vine spre tine cu intenția evidentă de a te ajuta, și îți spune, trăgând de tine, să îi vorbești, să-i spui păsurile și necazurile, aruncând cu ele într-ânsul ca-ntr-un tomberon,
FUGI, că acolo nu-i ajutor.
Singurul ajutor pe care îl face este acest pseudoterapeut lui însuși, căutând compensări în problemele altora, sau așa ceva. Nici nu-i treaba mea să descopăr.

Continue reading

Rasism pe Uber? Da de unde, sunt femeie, știu să mă bat…

index  
    Mi-am adus aminte cum într-o seară am dus cu Uber doi bărbați care vorbeau limba arabă, îmbrăcați foarte îndrăzneț. Unul dintre ei avea brațele tatuate la vedere, și îmi aduc aminte cum văzându-i, chiar vizavi de Catedrală, unde îmi făceau grăbiți semn să opresc, am intrat puțin în panică…
Era abia ora 22:00 , și înainte de comandă, cu vreo 20 de minute, urmam traseul spre casă, jurându-mi pe promisiuni și recompense deșarte, că e ultima cursă.
Am oprit la King s Pub, așteptând să-mi treacă anxietatea de care mă tratez, și mi-am dat o șansă. Am sunat clientul și am vorbit în engleză, spunând că îi aștept la vreo 50 de metri de unde erau, fiindcă dacă întorceam, dura mai mult timp să ajung exact pe partea lor. Am oprit așadar în gang, și am plonjat în necunoscut, privind pierdută ecranul unui telefon, care preinițializa apeluri de urgență în caz de orice: fie atac de panică, fie orice altceva.
Cu colțul ochilor am privit în dreapta, și i-am văzut pe cei doi tineri alergând. Erau ceva mai închiși la piele decât mulatri pe care îi avem în Timișoara, iar aerul lor era unul de străinătate și mare depărtare.
S-au urcat în mașină, amândoi în spate. Inițial, unul dintre ei a deschis portiera din dreapta față, însă am refuzat politicos, așa cum fac de obicei, și i-am rugat să se așeze în spate. Este cel mai safe loc în care poți sta ca pasager, plus că ai experiența de a fi dus cu mașina într-un mod elegant, fără să te implici în trafic. E unul dintre cele 10 motive pentru care aleg și eu să stau pe bancheta din spate când circul cu Uber.

Continue reading

Recalibrarea serviciilor când orice tip de consumator are putere de evaluare. Merită?

Featured

new10

Plecând de la ideea că fiecare business a pornit de la o idee, și ideea a pornit de la o experiență subiectivă a individului: sau acel efect de AHA provenit dintr-un cumul al expertizelor și preferințelor sale, se impune ideea de a avea, dincolo de pachetul birocratic și afacerist al afacerii, ceea ce noi oamenii dar și companiile numesc VALORI.

Ele se adună sub forma unor practici numite principii, direcții, și mai ales standarde de etică pe care individul, prin intermediul afacerii, indirect le promovează în societate, în comunitate.

Aflăm de la ultimele discuții în domeniu că Etica aceasta devine Continue reading

Discernământ vs. ”decât” o stea: cine Uber învinge!?

Featured

  imagesDupă cum bine știm, orice formă de evaluare implică o oarecare obiectivitate, și mai ales discernământ: a fi prezent acolo, în deplinătatea abilităților mentale, și cât se poate de nealterat de factori chimici. Nici la Uber chestia asta nu face excepție. Sau cel puțin nu ar trebui.

Continue reading

Kendame sau actul reflex la modă în societate.

Featured

Am găsit un articol ceva mai obraznic, ce făcea o apologie acestui joc, adesea comparat cu smartphone-urile. Spunea că până acum smarphone-urile au fost problema, iar acum, că a apărut acest joc, ce reușește cumva să țină deoparte copilul de tabletă și gadgeturi, brusc este vizat de păreri contra, venite din diverse direcții.
Am văzut copii jucându-se Kendame. Am încercat și eu. Și n-am găsit un exemplu mai bun în lumea fizică, pentru a defini starea obsesiv-compulsivă, sau măcar pentru a încerca să o provoc, pe un anumit palier, la cineva.  Și asta la entry-level.

Continue reading

Primul client Uber nemulțumit: primul caz de nevroză consumeristă.

Featured

Ieri. O zi frumoasă de 5 aprilie. Însorită și ploioasă, perfectă pentru plimbare cu mașina. Mă loghez în Uber și mă-nvîrt prin Lipovei, apoi la scurt timp am primit o comandă.

N-am apucat să văd bine nici ratingul nici numele, și am condus până la Iulius Mall, fără să mă mai întreb, așa cum o făceam altădată, oare cine este de data aceasta clientul !?

Continue reading