Ce-o fi in capul unui om, unui altul…

Oamenii din ziua de azi aplaudă răzvrătirea de orice fel, blasfemia intelectuală și cultul personalității de consum- aceea care se consumă pe ea însăși, din timpul ei, ca să hrănească nefericirea altora care încă n-au aflat că sunt nemulțumiți.
 
E un act minunat de dramatic, să te trezești la 6, să dai scroll down printre postările altora pe care-i stimezi, și din care să te inspiri, copiindu-le fotografiile, ideile, comentariile, în orice caz, valul acela de lumesc care fascinează.
 
OBediența este pe jumătate virtute, pe cât ascultarea de ceilalți este un mare defect.
Dacă n-am zis nimic concret, păi oamenii din ziua de azi care aplaudă răzvrătirea altora pe wall-uri, fac exact același lucru. Ei nu sunt nici cu ei, nici cu cei pe care-i admiră, căci la prima părere care contravine principiilor lor cele mai solide (asta în caz că le au), riscă să se demoleze pe ei înșiși, devenind, din niște aplaudaci, niște postaci, care la rândul lor, pe jumătate, de data aceasta, defulează hidos, pisicește și lipsit de machiaje, ceea ce odată iubeau.
 
postacul de zor devine astfel, un troglodit care la rândul său desconsideră, o paria a societății virtuale, înconjurat de oameni în realitate pe care nu dă doi bani.
 
În acest peisaj mirif, pentru care nu dețin în acest moment nocturn cuvintele potrivite să vă impresionez, ne desfășurăm unii zilnic, alții săptămânal, precara existență, – o subconștientală frântură din ceea ce ne displace la celălalt, rânjind și butonând cu nesaț, spre imperiul psihologic defunct al subiecților pe care-i numim și prieteni.
 
În realitate, stăm toți în relații de cuplu: unii copiază ideile altora și se inspiră din ele pe alocuri, devenind pentru ei litera unei legi pe care o simpatizează dar în care n-au fost. Pentru alții, e de ajuns să fie contraziși de vreunul, ca din ei să răsară tumultuos și aprig bagajul desconsiderației latente. Iar pentru câțiva, ajunge să observe toate aceste jocuri de putere, asemeni unui cuplu disfuncțional, în care fiecare se hrănește cu nefericirea celuilalt.
 
Astfel ajunge tristețea la rang de artă: dintr-un astfel de joc psihologic între oameni, în care cel mai înzestrat cu public- cîștigă. Like-urile devin adevărte arme menite să apere ideea: vezi-Doamne cu cât am mai multe, cu atât sunt mai important. Cu cât am mai multe like-uri, cu atât contează părerea mea.
 
Totuși, psihologia nu a rămas preocupată încă, la fel ca mine, de întreg procesul de selecție și recrutare a ideilor de împrumut, căci se știe, majoritatea acestor influenceri nu au ceva de spus de la ei înșiși, mai mult decât au de transmis mai departe, în schemă piramidală, noțiuni de la cei pe care îi admiră. Ce-o fi în capul unui om să se trezească la 6, să-și bea cafeluța în fața unui laptop, aprins de mânia colectivă și urgia psihosocială în care ne scăldăm cu toții de 20 de ani, și să privească tăcut la fotografiile și postările altora, să apese click dreapta pe poză, apoi Save As, să aleagă un fișier în calculator, apoi să revină la meniul său, să facă un upload, și să repună ideea, ca și cum ar fi a sa.
 
Ce-o fi în capul unui om când mânat de forțe interioare a căror promotor îl cunoaștem cu toții- același de 20 de ani, conținut în factori politici și psiho-sociali, acest om începe să posteze pe feisbuc nemulțumirea, răzvătirea totală a sa interioară!? CE-o fi în capul său când nesăbuit fiind, el devine nu doar un plagiator al irascibilității colective, ci și un promotor al răului, al defulării, al toxismelor de tot felul, care ne înconjoară din ce în ce mai mult, asemeni unui nor negru inundat cu confuzie și foarte multă recalcitrare.
 
Ce-o fi în capul unui om, atunci, când el clocotește de emoție negativă, și în loc să ignore, spre fericirea lui, saltă cu bățul mizeria de sub preș, sau de pe toate gardurile de pe lângă care el trece.
Tare aș vrea să aflu… ce-l poate face fericit pe un astfel de om, mai mult decât neasumarea propriilor sale slăbiciuni.
Advertisements

Rasism pe Uber? Da de unde, sunt femeie, știu să mă bat…

index  
    Mi-am adus aminte cum într-o seară am dus cu Uber doi bărbați care vorbeau limba arabă, îmbrăcați foarte îndrăzneț. Unul dintre ei avea brațele tatuate la vedere, și îmi aduc aminte cum văzându-i, chiar vizavi de Catedrală, unde îmi făceau grăbiți semn să opresc, am intrat puțin în panică…
Era abia ora 22:00 , și înainte de comandă, cu vreo 20 de minute, urmam traseul spre casă, jurându-mi pe promisiuni și recompense deșarte, că e ultima cursă.
Am oprit la King s Pub, așteptând să-mi treacă anxietatea de care mă tratez, și mi-am dat o șansă. Am sunat clientul și am vorbit în engleză, spunând că îi aștept la vreo 50 de metri de unde erau, fiindcă dacă întorceam, dura mai mult timp să ajung exact pe partea lor. Am oprit așadar în gang, și am plonjat în necunoscut, privind pierdută ecranul unui telefon, care preinițializa apeluri de urgență în caz de orice: fie atac de panică, fie orice altceva.
Cu colțul ochilor am privit în dreapta, și i-am văzut pe cei doi tineri alergând. Erau ceva mai închiși la piele decât mulatri pe care îi avem în Timișoara, iar aerul lor era unul de străinătate și mare depărtare.
S-au urcat în mașină, amândoi în spate. Inițial, unul dintre ei a deschis portiera din dreapta față, însă am refuzat politicos, așa cum fac de obicei, și i-am rugat să se așeze în spate. Este cel mai safe loc în care poți sta ca pasager, plus că ai experiența de a fi dus cu mașina într-un mod elegant, fără să te implici în trafic. E unul dintre cele 10 motive pentru care aleg și eu să stau pe bancheta din spate când circul cu Uber.

Continue reading

Discernământ vs. ”decât” o stea: cine Uber învinge!?

Featured

  imagesDupă cum bine știm, orice formă de evaluare implică o oarecare obiectivitate, și mai ales discernământ: a fi prezent acolo, în deplinătatea abilităților mentale, și cât se poate de nealterat de factori chimici. Nici la Uber chestia asta nu face excepție. Sau cel puțin nu ar trebui.

Continue reading

Defect Psihologic: amenda Poliției Locale pentru cuvântul NESIMȚIT.

Featured

index

Citisem recent pe pagina domnului Corneliu N. Vaida, zis și ”Nimeni” de către un domnuleț de la Poliția Locală, despre problemele recente ale investigației feisbucciene, cu privire la postările jignitoare la adresa Poliției Locale. Mai exact, la adresa ființelor bipede care lucrează cum pot, acolo.

Continue reading