Primul client Uber nemulțumit: primul caz de nevroză consumeristă.

Ieri. O zi frumoasă de 5 aprilie. Însorită și ploioasă, perfectă pentru plimbare cu mașina. Mă loghez în Uber și mă-nvîrt prin Lipovei, apoi la scurt timp am primit o comandă.

N-am apucat să văd bine nici ratingul nici numele, și am condus până la Iulius Mall, fără să mă mai întreb, așa cum o făceam altădată, oare cine este de data aceasta clientul !?

3 minute până la destinație. Ajung în spate la Starbucks, fix în stația de autobus și de taxi, însă nici gând să mă bag pe zona marcată. Am oprit, intuind, ca de fiecare dată, că voi sta fix cîteva secunde, până ce pasagerul urcă. În fond, mai avea de făcut 4 pași. Și acolo era: o doamnă agitată, care flutura din mâini, fără să înțeleg exact DE CE. Am dat din cap că am văzut-o, sperând să nu facă atâta vâlvă că i-a venit mașina, de parcă…

N-a durat mult ideea mea de a nu încurca taximetriștii și de a face manevre degeaba, că  doamna blondă cu păr scurt, cu fața înăsprită de riduri de expresie, în mare parte negative, începuse să-mi arate cu mâna, de parcă ghida avionul pe pistă, foarte autoritar, să mă bag acolo, fix la picioarele ei, pe trotuar. Am stat și n-am spus nimic, sperând că se va simți și va face cei 3 pași până la mașină, așa încât să putem porni direct. Să parchez  acolo mi-ar fi luat mai mult, datorită manevrelor între două mașini de taxi, decât dacă ar fi făcut ea trei pași.

Dar nu, încontinuare, făcea semn. Totul a durat 3 secunde, apoi mi-a arătat cu o atitudine scandalizată, către coșul de cumpărături, plin cu plase. Îmi zic : Aah, ok, am înțeles acum de ce. Am făcut manevra și am parcat la dungă, așa încât să nu se streseze cu plasele.

Taximetriștii priveau, răbdători. La nici 2 secunde după salut,  gura doamnei părea că scuipă foc pe amabilitatea mea, și pe intenția mea pozitivă, trecută și viitoare, firește, așa că în timp ce îndesam plasele în portbagaj, troncănea despre ce mașini mici sunt la Uber și de ce nu am portbagajul mai mare. De ce n-am oprit în stația de taxi, că așa trebuie, și ce caută scaunul de copil în portbagaj la mine. Cu multă răbdare și  fără să cârtesc absolut nimic, am tăcut, nici măcar privind-o în ochi. Era un val de nervi, un nor negru de toxină psihologică ce m-a găsit pe mine mai blândă, să-i primesc ofurile.

Era genul acela de client veșnic nemulțumit, veșnic cu obiecții, veșnic….enervant, indiferent ce i-ai face. În fond, ridurile expresive de pe fața ei mă avertizau din prima: ferește-te!  Cine spune că un șofer de Uber trebuie să fie psiholog, duhovnic, mediator de conflicte și cârpă de șters pe jos!??!

Apoi, de după coș, în sfârșit, a venit și domnul. Da, mai era un domn cu ea, care bietul era trecut într-o mare paranteză pe lângă această femeie. L-am ajutat pe el să îndese cele 4 plase mari și înalte în portbagajul unui hatchback de oraș, scuzându-mă, la început pentru faptul că aveam un scaun de copil acolo și nu le încăpeau lor cumpărăturile.

În timp ce doamna continua să se plângă de lipsa de spațiu și de felul în care am oprit, pe un ton pe cât de nevrotic pe atât de jignitor, certăreț, la adresa mea și la adresa Uber în general, încercam să-i explic că ea are posibilitatea să vadă mașina care vine, și putea să refuze, dar totul era în zadar. Nici măcar nu era un dialog, era o defulare toxică de noroi- background pe care pacienta, clienta îl purta cu ea zilnic, peste tot unde mergea. Nu eram eu excepția. De data asta nu !

M-am urcat la volan, regretând teribil că nu sunt valetul pe care doamna îl aștepta. În fond, pentru asta ar fi trebuit să plătească. Când s-a așezat pe bancheta din spate, a lăsat pentru câteva secunde portiera deschisă, așteptând triumfător ca eu s-o închid. Nici n-am băgat de seamă, în fond, nu e în fișa postului. Și nici măcar nu există o fișă a postului, așa cum ar încerca unii să comenteze. Iar teoretic, acesta nu era Uber SELECT!

M-am urcat linișită în mașină și mi-am dat shutdown la ochi și urechi, așa încât să nu aud și să nu simt nimic din ce încerca femeie asta să transmită. Mi-a spus 3 denumiri diferite de străzi, de undeva din zona Aradului, și eu trebuia, ca un bun șofer și executant, supus al ei, să știu exact pe unde vine. Nici măcar nu bifase pe hartă destinația. În fond, e dovedit științific că de la o anumită vîrstă, funcția cognitivă, și abilitatea de focusare scad. Femeia, tehnic vorbind, îndeplinea toate condițiile.

Așa că am condus în tăcere, lăsând să se desfășoare dânsa pe bancheta din spate, sub privirile jenate ale domnului de aceeași vîrstă, care o însoțea. Duhnea a penibil în mașină, a nevroză și încercam să ies cât mai bine din situație. De la Mall până la Mol, într-una comenta. M-a jignit: ce fel de șofer sunt că nu cunosc străzile, de ce Uber nu ia măsuri, pe ce criterii vă angajează pe dumneavoastră, de ce mașina nu e încăpătoare. Apoi pe măsură ce începeam să opun rezistență și să-i demontez puțin ideile strâmbe, m-a amenințat că îmi dă notă proastă. Cu un psihic viciat și o bunădispoziție distrusă , sau pe cale de, am decis să opresc mașina și să o rog pe tanti să coboare. Așa că i-am transmis, clar:

-Doamnă, acum dvs. mă ascultați: în primul rând eu nu sunt taximetrist. NOI la uber nu suntem taximetriști. Facem asta de plăcere, și nu am nicio obligație în a cunoaște fiecare străduță a orașului. Pentru asta folosim harta în detaliu. Apoi, dvs. ați văzut ce mașină urmează să vină. La atâtea plase, trebuia să țineți cont. Data viitoare vă rog s-o faceți!

-Da, dar nici dvs. n-ați… ăă… – s-a repezit ea să mă contreze, pe același ton scandalizat tipic vecinei enervante de la bloc.

-Bine, destul. N-are rost să vă stresați pe niște treburi atât de mărunte. Vă pun niște muzică bună să vă mai calmați! așa că am dat volumul mai tare. Vioara lui Brahms a pălit-o fix în față.

Am privit fugitiv în oglindă în spate, și mi-am dat seama apoi că am sfidat-o. S-a calmat un pic, apoi, pe armonii clasice de vioară romantică, a reînceput ”orchestra”. Și eu, vioara I, sătulă de dizarmonie, am luat atitudine.

-Doamnă, v-am ascultat, ajunge! Dacă nu vă puteți stăpâni, vă rog să coborîți în acest moment!!

Așa că am oprit vizavi de peco Mol, îndreptându-mă spre Torontalului, căutând o cale de mijloc pentru doamna, sau măcar să oprească debitul verbal îndrăcit la propriu, și să mă lase să conduc în siguranță. Era un haos în mașină, și totul venea prin ea. Domnul îmi explica unde vine strada, foarte elocvent, dânsa comenta usturător, iar eu, prinsă undeva între a urmări aplicația, a-l asculta pe domnul și a o ține sub control pe femeia asta. Pentru o clipă, credeam că sare la bătaie… zău! Sau în cel mai bun caz, sun un prieten de la psihiatrie, să mă ajute!

-Ok, ajunge! discuția asta nu duce nicăieri. Vă rog să coborâți ACUM! Nici nu trebuie să mai plătiți și vă rog să reclamați la Uber ce doriți!

 

-…dar este inadmisibil așa ceva,  dvs. ca șofer trebuie să..ăă.

-Doamnă, repet! În condițiile astea nu pot încheia cursa. Vă rog să vă opriți, sau să coborîți imediat din mașină!

-Așa ceva n-am pățit niciodată, cei de la Uber ar trebui să…ăăă..fantastic așa ceva!

-Doamnă, Să știți că nu doar dvs.îmi dați mie notă, ci și eu! Sunteți primul pasager din 100 care încearcă pe toate căile să jignească, să se plângă și să comenteze nepoliticos. Nota dvs. nu mă interesează!

-Da?? primesc notă? ăă…păi și ce să fac?să cobor aici? ăă, cum să cobor aici?- încerca ea să tragă de timp, oprind delirul verbal pentru o vreme.

Apoi a început să tacă. Nici nu era coerentă, așa că nu pot să redau fix ce a mai zis, ocupată fiind mai mult să nu încurc traficul și să iau o decizie cât mai corectă în privința ei, atât ca om cât și ca și client.

I-am mai spus o dată să facă așa cum dorește ea, până la urmă. Apoi a tăcut. Și am condus mai departe.

Domnul și-a cerut scuze, și m-a ghidat concret, căci harta o luase razna. În sfârșit, am lăsat-o pe doamna la destinație, a salutat nervoasă, eu la fel de amabil, și am continuat cursa cu domnul, care încerca s-o scuze pe femeie, spunând că ea a vrut să luăm Uber, că e mai elegant, că e mai curat, că vine mai repede… și că dacă știau… luau taxi.

Din nou, i-am explicat domnului că doamna a văzut dinainte ce mașină vine, că eu fac asta part-time și e normal să nu cunosc fiecare străduță. Nu sunt taximetrist în primul rînd, și îmi rezerv dreptul de a nu mă asocia cu acea imagine, chiar dacă pentru asta trebuie să dau jos din mașină un pasager nevrotic.

Am ajuns la destinație, în spatele unui bloc în Torontalului, și l-am ajutat pe domn cu plasele din portbagaj, cerându-mi scuze pentru neplăceri.

M-am urcat în mașină, respirând ușurată: în sfârșit, dau primul rating de o stea. Și nu oricui: ci unei doamne care se intitula în aplicație: Carmencita.

În fond, telenovelele sunt inspirate din viața reală.

M-am parcat un pic la Aral, să-mi cumpăr o apă rece ca gheața, să scap de văpaia ce încă sălășluia în mașină, cugetând profund la cele întâmplate.

Am înțeles apoi problema. E aceeași , veche: când mesajul ajunge la cine nu trebuie, și când utilizatorul este neinformat.
Și peste toate astea,  frustrări personale, revărsate asupra…serviciilor. Sau a așteptărilor colosale asupra unor servicii care în fond, ar trebui să rămână în sfera NORMALITĂȚII. Nu a luxului și a pretențiilor exagerate, pe bani puțini!

E ca și cum ești frustrat tare că nevasta nu-ți calcă bine sau deloc cămășile, și mergi la Zara să obiectezi cu privire la faptul că hainele nu sunt prea…bine aranjate. 🙂

Una peste alta, mă bucur că în sfârșit, am luat cel mai mic rating posibil de când fac Uber. Și cel mai mare număr de puncte la …diplomație, în paralel! Dacă ar aprecia toți ceea ce livrez, mi-aș pune un grav semn de întrebare.

…Și când mă gândesc că în tot acest timp, eu îmi făceam griji pentru reacțiile taximetriștilor. Cel puțin ei sunt la vedere. În schimb, așa cum am spus: clientul uber poate fi , începând de azi, oricine! Dar și șoferul.

Totuși, nu m-a bătut nimeni!

🙂

Vă salut!

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s